Pentru a intelege arta mozaicului atat din punct de vedere artistic cat si sensul strict literar trebuie sa ne intoarcem la originile sale.

Cuvantul «  mozaic  « provine din grecescul «  mouseion « ceea ce in traducere libera inseamna “Muza “, mozaicul servind la originile sale la decorarea grotelor consacrat acestor divinitati.

Dictionarul il defineste ca o « Lucrare de tehnica decorativa, care consta in asamblarea artistica a unor bucati mici de marmura, de ceramica, de sticla etc. de diferite culori, lipite intre ele cu mortar sau cu mastic . «

Exista in istorie 2 mari categorii de mozaicuri : mozaicuri de paviment si mozaicuri murale.

Mozaicul in perioada elena

Tehnica este cunoscuta inca din Mesopotamia, unde mozaicurile erau realizate din bucati mici de piatra fina. Este intalnit si in Egipt inca din timpul primelor dinastii.

Dar adevaratele mozaicuri pavimentare apar in secolele V- IV - i.H. in Grecia clasica. Grecii au perfectionat tehnica mozaicului folosind marmura de diferite culori.

Cel mai frumos mozaic realizat din pietre este considerat cel de pe podelele de la Pella, vechea capitala a Macedoniei si loc de nastere al lui Alexandru cel Mare. Acesta este realizat astfel incat sunt subliniate luminile si umbrele, prin utilizarea unor pietre cu tonalitati coloristice apropiate, un asemenea mozaic aducand mai mult cu o pictura .

Mozaicul roman

Dupa ce i-au cucerit pe greci, romanii au preluat tehnica mozaicului si au dezvoltat-o. Practic romanii au adus mozaicul la stadiul de arta. Principalele deosebiri intre mozaicul roman si lucrarile asemanatoare ale celorlalte popoare sunt dimensiunile aproape perfecte ale pieselor, prelucrarea exacta si imbinarile de calitate.

Dincolo de latura practica, respectiv rezistenta la umezeala si uzura, romanii au folosit mozaicul intr-un mod artistic inegalabil.

Mozaicul de paviment este utilizat atat in somptuoasele vile romane , cat si in spatiile publice : temple, fantani, celebrele bai termale etc.

Mozaicul mural apare Roma- secolul I i.H , acoperind la inceput suprafete mici , decorand ulterior suprafete din ce in ce mai mari.

Subiectele mozaicului reprezentau scene domestice, animale, peisaje, viata artisctica, scene de razboi, de vantoare, figuri din mitologie.

Arta mozaicului cunoaste o plina expansiune intre secolul I si sec.al – VII – lea i.H . Imbunatatirea metodelor de lucru face ca aceasta arta sa devina aproape o industrie.

In campaniile de cucerire si colonizare a bazinului Mediteraneean – Africa, Orientul Apropiat, Spania, romanii aduc cu ei aceasta forma de arta.

Mozaicul bizantin

Mozaicul bizantin, ca toata arta bizantina in general, este axat pe reprezentari religioase.

Mozaicuri stralucitoare decoreaza integral bisericile, ale caror volumetrii mult mai greoaie decat ale celor
antice generau mari suprafete disponibile pentru decorare, pe care gustul inclinat spre opulenta al societatii bizantine prefera sa le acopere cu mozaicuri .. Este una din perioadele de maxima inflorire a acestei arte. Mozaicurile din bisericile Romei ( Santa Constanza, Santa Maria Magiore ) secolelor V si VI d.H si cele din Ravena din aceeasi perioada sunt monumentele genului, universal cunoscute.

Mozaicul islamic

In spatiul islamic, spatiu arid, dominat de nuditatea desertului si sarac in solicitari vizuale, arta mozaicului cunoaste o culme a infloririi sale marcata poate de cea mai inalta forma de rafinament.

Astfel arabescul este protagonistul incontestabil al decoratiunilor in mozaic intr-o lume unde Coranul interzice reprezentarile umane sau animaliere.Pentru a trata teme religioase, arabii au preferat inscriptiile caligrafice, carora le-au asociat cadre ornamentale. Sun reprezentate motive geometrice complexe, arabescuri inspirate de formele vegetale. Chiar si obiectele uzuale erau ornate cu mozaic.

Mozaicul Art – Nouveau

La inceputul secolului al XX- lea, stilul Art Nouveau readuce in atentie arta mozaicului.

Gaudi o adopta si o dezvolta intr-un stil propriu. La Barcelona acesta innobileaza cu ample mozaicuri Parcul Guell, Catedrala Sagrada Familia. Adept al acestei forme de arta el concepe mozaicuri pentru fatadele cladirilor pe care le proiecteaza, aducand un suflu nou modului de exprimare prin aceasta arta.

In perioada contemporana, arta mozaicului se extinde si se diversifica, variatiunile devin cvasi – infinite, lasand loc fiecarui artist in parte de a se eprima intr-o multitudine de forme.